Pentru cei care încă nu au înţeles…

23 07 2010

….ar trebui să încerce măcar să înţeleagă.

De ce un suporter face atâtea pentru clubul iubit ? Cât de departe merge pasiunea ? Ce e defapt un suporter ?

—-

Articolul de faţă nu-mi aparţine,dar mi se pare foarte bun. E preluat de aici .

Suporterul nu este huliganul derbedeu pus pe scandal si infractiuni.
Suporterul este acel membru al societatii, consumator de sport (fotbal, de cele mai multe ori), care face multe sacrificii pentru a-si sustine echipa.
In orice zi de meci, fie ea luni, marti, duminica, Craciun sau ziua mamei, suporterul isi lasa familia, isi lasa nevasta, copilul sau chiar mama bolnava. El isi cheltuie banii, pleaca de la examen sau de la cel mai important curs; pleaca de la serviciu ori se cearta cu seful doar pentru ca e acea zi din saptamana in care simte viata altfel. Acea zi din saptamana nu intarzie niciodata, vine…, e acolo mereu pentru el si nu e niciodata la fel.

De ce face suporterul aceste sacrificii (si poate multe altele)?…

Fie din dragoste pentru culorile si emblema clubului sau preferat, fie din cauza atasamentului fata de echipa favorita, fie chiar din cauza faptului ca atmosfera de pe stadion e cel mai placut si mai putin nociv drog.
Din pacate insa ,,a fi suporter’’ a devenit o moda si multi se inroleaza doar din aceasta cauza ,,nobila’’. Unii considera acest lucru ca fiind ceva cool, iar a nu adera la fenomen poate fi ceva miselesc.

Indiferent de motiv, adevaratii suporteri se stiu. Sunt cei care nu au nevoie sa vorbeasca. Ei traiesc prin fapte. Ei fac spectacolul din tribune, chiar daca pe teren e sau nu spectacol. Ei muncesc la aranjarea cartoanelor sau la vopsitul panzelor interminabile. Ei pierd zile si nopti pentru a-si sustine echipa in celalalt capat al tarii sau chiar peste hotare. Ei transforma cantecele de la radio in cantece pentru sustinere a echipei. Ei dau culoare sportului prin steagurile si fularele lor, prin tortele interzise dar inofensive si frumos colorate (care rare ori au produs vatamari usoare).

Si ce-si doreste acest suporter care isi sustine echipa pe ploaie, pe ger, pe canicula sau pe orice vreme?
Bineinteles: Victoria!
Si daca n-o primeste?
Inapoi acasa si saptamana urmatoare o ia de la capat. Pentru el dragostea nu moare la prima infrangere, nu moare nici la a 19-ea si nu moare nici in ultima liga. Chiar si atunci cand echipa se desfiinteaza el continua s-o iubeasca. Isi strange semenii si face tot posibilul sa o readuca la viata.

El nu tolereaza insa la nesfarsit indolenta din teren. Dezamagirea si bataia de joc din partea celui incurajat este, pe buna dreptate, contestata atunci cand se iveste ocazia. Unul ofera mult si astepta… nu foarte mult, iar celalalt traieste de pe urma lui si nu ofera nici macar respect?

Suporterul nu e mercenar. Iubirea lui neconditionata nu-si schimba culoarea pentru contracte colosale asa cum o fac in ultima vreme cei care ,,isi dau viata pe teren’’.

Dupa caz, protestul din partea suporterului poate recurge chiar la violenta, iar asta datorita faptului ca se simte singurul in stare sa ia masuri, si nu sa stea cu mainile in san precum cei care permit aceasta ipocrizie.

Acest suporter nu doreste sa-si pateze sentimentele adevarate si puternice cu mizeria care s-a format de-a lungul timpului in sport. El vrea sa fie lasat sa se manisfeste, sa creeze spectacolul asa cum stie el, sa se exprime liber si sa fie supus doar lui insusi. Nu vrea sa fie ingradit, limitat sau constrans de nici un factor dinauntrul sau din afara fenomenului. El isi cunoaste drepturile si nu vrea sa devina victima abuzurilor si exceselor de zel.

Chiar daca este vulcanic sau mai temparat, revolutinoar sau elitist, suporterul nu se lasa calcat in picioare doar pentru ca manifestarile lui deranjeaza anumite personalitati educate de la loja. El lupta de fiecare data cand este nevoie, chiar si in afara stadionului. Lupta impotriva nedreptatii si mocirlei in care este atras inevitabil, fara voia lui.

Este acuzat tot timpul pentru ca provoaca incidente si creeaza haos atunci cand se intalneste cu alt suporter care-i impartareste sentimentele, dar nu si emblema din piept. Poate intr-adevar, ar trebui sa accepte sa-i fie calcat teritoriul, sa-l intampine pe celalalt cu aplauze si flori. Ar fi frumos, dar este utopic.

De ce?
Din cauza realitatii.
Faptul ca i s-au interzis incidentele, pentru el este un motiv in plus, o noua provocare pentru a-si pregati ofensiva.

Cine i-a interzis lui sa nu mai faca parte din conflictele din lumea sportului?
Conducatorii si organizatorii competitiilor?
Si ce exemplu dau ei?
Ce exemplu dau conducatorii tarilor in care se desfasoara respectivul sport?
Ce exemplu dau conducatorii lumii?

Stanga se bata si se injura cu dreapta, si asta in public si sub ochii lumii. Stanga se aliaza cu dreapta sa-l atace partea centrala deoarece nu e nici stanga, nici dreapta… si o iau de la capat.

Acesti conducatori educati si civilizati vor sa impuna educatie si civilizatie?
Da… dar nu pot din cauza derbedeilor de pe stadioane. Suporterii sunt vinovatii. In curand or sa se organizeze proteste de genul ,,vrem suporteri… straini!’’.

Si iata deci pe scurt, pentru cine inca nu a inteles, ce inseamna sa fii suporter. Iar cei care tot nu inteleg si continua sa vada doar partea satanica din acesti huligani nenorociti, sa se ridice din fotoliu, sa pastreze punga de seminte pentru filmul de actiune si sa ia parte la spectacolul de pe stadion.

Iar pentru cei care sunt alaturi de echipa favorita si abia stiu cum arata pe ecranul televizorului… Cinste voua !!!





Amintirile unui ciudat neadaptat

7 04 2010

In anul in care am ajuns finantator al Stelei am fost primit cu ostilitate de catre suporteri. Dupa primele infrangeri am fost injurat de catre Nord, iar eu am raspuns lasandu-le intrarea gratuita la orice meci de acasa. Multi mi-au spus ca am inebunit. Apoi am fost persiflat de catre Sud si criticat pe fcsteaua.ro, iar eu le-am multumit pentru ca sustin echipa. Le-am spus „puteti injura numele meu dar sa nu ardeti niciodata steagul Stelei”. Mai mult, am donat o suma importanta de bani in contul AISS. Pentru steaguri, deplasari, coregrafii si pentru site.

Fostele glorii m-au criticat pentru jocul mai slab al echipei, iar eu le-am raspuns facandu-le un muzeu in interiorul stadionului. Am refuzat sa stau in loja la meciurile de acasa, iar televiziunile ma cautau in zadar in timpul partidelor pentru a-mi suprinde reactiile. Am pus pe geamul lojei un poster imens cu imaginea lui Hagi, iar la intrarea in stadion am construit o statuie imensa pentru Lacatus.

Gazetarii, reporterii au incercat mereu sa ma contacteze pentru a ma invita in emisiuni sau pentru a-mi solicita opiniile dupa meciuri si am refuzat de fiecare data cu eleganta. „Daca refuz pe unul, atunci trebuie sa fiu consecvent” am motivat. „Fie onorez toate invitatiile, fie nu ma implic deloc”. Am ales sa nu ma murdaresc si lumea mi-a spus ca am inebunit.

Dupa primele refuzuri m-au provocat prin articole scandaloase. Mi-au gasit defecte, m-au acuzat de diletantism. Dupa ce am stabilit cu antrenorul si jucatorii sa „vorbeasca” mai mult pe teren, situatia a devenit de-a dreptul exploziva pentru ca am fost acuzati de silenzio stampa. „Cine este acest despot necioplit care nu ne lasa sa ne facem meseria?” s-au scandalizat ziaristii.

Pe 7 mai am invitat fostele glorii la un dineu oficial. Am stat putin si apoi m-am strecurat afara. I-am lasat sa depene amintiri, sa se bucure de acest moment si sa ofere interviuri presei. Si eu vreau sa fiu invitat peste ani la un astfel de dineu dar asta depinde de ceea ce fac in prezent. Acum e timpul lor.

Dupa primele victorii in campionat suporterii au imceput sa vina in numar mare la stadion. Investitiile mici dar facute cu cap, au readus fotbalul pe gazon si publicul a simtit ca spiritul Stelei poate fi reinviat.

Intre timp mi s-a propus sa candidez pe un log eligibil in Senatul Romaniei. Bruma de educatie, cele doua limbi straine pe care le vorbesc, posibilitatea ca odata si odata as putea iesi din aceasta gaoace in care m-am retras si mi-as asuma rolul de bufon al fotbalului romanesc conducator peste echipa natiune, au fost tot atatea elemente care i-au determinat pe mai marii partidului sa-mi propuna acest aspect. I-am refuzat si multi mi-au spus ca sunt nebun. Am ras in barba si mi-am zis in gand „nerozilor, cel ce investeste la Steaua si stie sa mentina viu spiritul echipei Armatei Romane este cel mai puternic om din aceasta tara fara a avea nevoie de alte functii”.
………………………………
In seara cand am castigat Cupa Romaniei, invingand la scor o rivala bucuresteana, am plecat cu 5 minute mai devreme din stadion. Gazetarii au sarit pe mine pentru a-mi adresa intrebari. Cu glas scazut si ferm le-am raspuns “Jucatorii, ei sunt actorii. Si antrenorul. Intrebati-i pe ei”. Lacustele s-au indepartat si au pandit sa iasa jucatorii. Stiau. I-am obisnuit ca nu dau declaratii. Eu vorbesc altfel. Apoi am mers la cimitir la mormantul „unuia” Alecsandrescu. Am pus o coroana si am spus „Odihneste-te in liniste batrane. Steaua traieste, asa cum o stiai”.

fcsteaua.ro








Follow

Get every new post delivered to your Inbox.