Etapa a doua a Ligii I sezonul 2011-2012 se va desfăşura între 28 iulie şi 2 august 2011.
CSU Voinţa se va deplasa la Ploieşti pentru partida cu Astra Ploieşti.
VS
31 iulie,ora 18:30,Digi Sport
Ultimele rezultate : CFR Cluj – Astra Ploieşti 2-0
CSU Voinţa Sibiu – Steaua Bucureşti 1-1
…Sibiul are din nou o reprezentantă pe prima scenă a fotbalului românesc.
Manşa retur a barajului de promovare disputată la Sibiu în faţa a 15 000 de oameni s-a încheiat cu victoria sibienilor.
CSU Voinţa Sibiu – Săgeata Năvodari 2-0 ( Rareş Forika *36 şi Alexandru Martinescu *89)
Cu amabilitatea lui Ovidiu Sopa.
Turul ligii I a fost programat astăzi la sediul LPF,iar CSU Voinţa Sibiu intâlneşte Steaua Bucureşti pe 22 iulie 2011.
Etapa I
CFR Cluj – Astra Ploieşti
Voinţa Sibiu – Steaua Bucureşti
CS Mioveni – Universitatea Cluj
Rapid Bucureşti – FC Vaslui
Concordia Chiajna – Sportul Studenţesc
Petrolul Ploieşti – Oţelul Galaţi
Ceahlăul Piatra Neamţ – Pandurii Târgu Jiu
FC Braşov – Gaz Metan Mediaş
Dinamo Bucureşti – FCM Târgu Mureş
Prima mansa a barajului pentru promovarea in Liga I, disputata intre Sageata Naodari si Vointa Sibiu, s-a incheiat la egalitate, scor 0-0.
Sageata: Fl. Olteanu – C. Dinu, Gosa, Fl. Popa, L. Turcu, – Bold, Dalbea, V. Apostol, Vezan – M. Jianu, Itu;
Vointa: Zavoi – Forika, C. Apostol, N. Grigore - Bunea, Beza, Tatar, Martinescu, C. Lungu – I. Popa, Hardau.
Remiza in prima mansa a barajului pentru promovarea in Liga 1: Sageata Navodari – Vointa Sibiu 0-0. Gazdele il acuza pe arbitrul Alexandru Tudor de viciere de rezultat [ ... ]
Manşa secundă a barajului de promovare dintre CSU Voinţa Sibiu şi Săgeata Năvodari va avea loc miercuri,6 iulie,2011 pe Stadionul Municipal din Sibiu,cu începere de la ora 18:00.
Naşterea Stelei nu a fost una uşoară, însă echipa cu cele mai multe trofee interne din istoria fotbalului românesc şi-a creat propriul ei drum şi a trecut peste toate obstacolele întâlnite în cale.ÎnceputulPentru “militari” a fost un start greu, pentru că aventura către care au pornit era una inedită. O misiune care părea ingrată, dar care trebuia îndeplinită. Deşi încheiate la egalitate, scor 0-0, primele două partide au reprezentat practic două victorii pentru fotbalul stelist, însă imediat au urmat şi duşurile reci: înfrângeri fără drept de apel la Timişoara, 1-7, şi Arad, 0-7, contra unor formaţii ce au terminat sezonul pe primele două poziţii ale clasamentului.
Prima echipă din istoria Stelei: Lăzăreanu – Panait, Cernea – Jivan, Taborsky, Mark – Nanciu, Tâlmaciu, Bernhardt, Fl. Marinescu, Gh. Popescu. Antrenor: Coloman Braun-Bogdan.
Primele bucurii
Mentalitatea de învingător a fost inoculată fotbaliştilor încă de la început, astfel că echipa Armatei a reuşit să evite retrogradarea în liga secundă după un baraj de pomină disputat pe stadionul “Giuleşti” din Capitală.
Reuşita a dat încredere fotbaliştilor, care au izbutit în doar al doilea an de existenţă al clubului să câştige primul trofeu din istorie: Cupa României. O finală memorabilă, dar câştigată cu emoţii. “«Miracolul» s-a numit ambiţie, dragoste faţă de clubul unde “născuserăm” ca fotbalişti”, au fost vorbele lui Piţi Apolzan, căpitanul legendar al Casei Centrale a Armatei, fotbalist venit la gruparea roş-albastră de la Rapid.
Echipa care a cucerit primul trofeu: Tr. Ionescu – Al. Apolzan, A. Androvici, Şt. Rodeanu – Şt. Balint, Şt. Onisie – A. Fernbach Ferenczi, G Serfozo, A. Frentz, N. Drăgan, P. Moldoveanu. Antrenor: Colea Vâlcov.
Tradiţionala Cupă
Cupa a revenit Stelei şi în anul următor, iar peste încă un sezon a venit primul event din istoria clubului. Pe lîngă deja tradiţionala Cupă, “roş-albaştrii” au făcut cunoştinţă cu cel mai preţios trofeu intern: cel de campion. Au repetat isprava şi peste un an, au mai luat un titlu naţional în 1953, astfel că după şase ani şi jumătate de la înfiinţare, palmaresul clubului număra trei titluri de campioni şi patru cupe.
Primul meci în nocturnă
Consacrarea deplină a fotbaliştilor “militari” a venit în anul 1956. După ce a trecut fără emoţii de Dinamo şi ŢSKA Moscova, celebra echipă engleză Luton Town a venit în turneu şi la Bucureşti. A învins cu 2-1 pe Dinamo, însă s-a lovit de redutabila formaţie pregătită de Ilie Savu, care a învins-o cu un neverosimil 5-1. Jocul splendid practicat de “militari” i-a încîntat pe învinşi, însuşi preşedintele grupării engleze, P.G. Mitchell invitându-i pe români la un turneu în Anglia, pe final de an. Trei meciuri excelente făcute de C.C.A. (1-1 cu Arsenal – primul meci disputat de “roş-albaştri” la lumina reflectoarelor, 3-3 cu Sheffield şi 4-3 cu Luton Town), dar şi o partidă de care nimeni nu a vrut să îşi mai aducă aminte: 0-5 cu Wolverhampton, meci în care steliştii, epuizaţi după cele trei jocuri, au incriminat şi un arbitraj scandalos.
Debutul european
Fiind din nou campioana României, C.C.A. a primit dreptul de a juca în Cupa Campionilor Europeni în sezonul următor. Aici a dat piept cu Borussia Dortmund, pe care a întâlnit-o de trei ori într-o lună. 2-4 la Dortmund şi 3-1 la Bucureşti, iar învingătoarea a fost stabilită într-un meci de baraj disputat la Bologna. S-au impus nemţii cu 3-1, dar românii au impresionat din nou Europa. Interesant este faptul că primul portar al echipei într-un meci din cupele europene a fost un jucător de la echipa de volei a clubului sportiv, Titus Boroş. Acesta suplinea absenţele celebrilor Costică Toma şi Ion Voinescu.
Prima echipă europeană a Stelei: T. Boroş – V. Zavoda II, C. Dragomirescu, V. Dumitrescu – Şt. Onisie, T. Bone – Gh. Cacoveanu, Gh. Constantin, I. Alecsandrescu, Fr. Zavoda I, N. Tătaru I. Antrenor: Ilie Savu.
“Steaua” şi “Ghencea”
Anii ’60 au adus trecerea de la “Casa Centrală a Armatei” la “Steaua”, nume care a devenit mai apoi cunoscut în toată lumea. Rezultatele deceniului: două titluri de campioană şi cinci Cupe.
În debutul deceniului următor Steaua o elimină pe FC Barcelona din Cupa Cupelor, după două victorii. În 1974, echipa se stabileşte în Ghencea, locul în care “roş-albaştrii” au cunoscut cele mai mari satisfacţii din istoria clubului. Inaugurarea stadionului se face cu un amical în faţa lui OFK Belgrad, încheiat la egalitate, scor 2-2. Încă două titluri şi trei Cupe se adaugă în palmares. De menţionat şi faptul că cea mai categorică victorie a Stelei în cupele europene a venit la finalul anilor ’70, 6-0 cu elveţienii de la Young Boys Berna.
Cucerirea Europei
Anii ’80 au reprezentat, fără echivoc, cea mai glorioasă epocă din istoria Stelei. Pe lângă cele 9 trofee intene (5 titluri şi 4 Cupe), echipa a cucerit două trofee europene, performanţe neegalate în fotbalul românesc. 7 mai 1986 este data la care Steaua a triumfat în cea mai importantă competiţie europene intercluburi, cucerind Cupa Campionilor Europeni în faţa spaniolilor de la FC Barcelona, după ce trecuseră în prealabil de Vejle BK (Danemarca), Honved Budapesta (Ungaria), Kuusysi Lahti (Finlanda) şi Anderlecht Bruxelles (Belgia). Deşi au ratat Cupa Intercontinentală, 0-1 cu River Plate, steliştii au ridicat deasupra capetelor Supercupa Europei, cucerită în faţa lui Dinamo Kiev, graţie golului reuşit de Gică Hagi. Au mai urmat o semifinală şi o finală de Cupa Campionilor, ultima pierdută în faţa lui AC Milan, scor 0-4, pe 24 mai 1989. Steliştii au avut în anii ’80 şi o perioadă de invincibilitate de 104 partide, performanţă de care fotbaliştii roş-albaştri au aflat abia peste ani.
De neoprit
“Militarii” au făcut legea în România şi după Revoluţie, cele şase titluri consecutive, cele patru Cupe şi cele trei Supercupe stând mărturie. “Roş-albaştrii” au fost primii care au izbutit să ajungă în grupele Ligii Campionilor, performanţă atinsă mult mai târziu şi de CFR Cluj şi Unirea Urziceni, ambele formaţii fiind admise direct, fără a disputa meciuri de calificare. Al 20-lea titlu de campioană a fost adjudecat de Steaua în urmă cu fix 14 ani, atunci când clubul împlinea o jumătate de secol de existenţă. La finalul anilor ’90 echipa de fotbal se desprinde de clubul sportiv, devenind apoi societate comercială.
Mărire şi decadenţă
Venit alături de echipă în 1999, Gigi Becali preia controlul asupra clubului în 2003, iar peste doi ani Steaua cucereşte titlul, având şi un lung parcurs european în Cupa UEFA. În 2006 echipa cîştigă din nou campionatul şi atinge semifinala Cupei UEFA, fiind la un pas de ultimul act al competiţiei. A cincea Supercupă a poposit şi ea în vitrina clubului în vara lui 2006.
Au urmat ani de frământări, dar în care Steaua a reprezentat singura prezenţă constantă în cupele europene. În ultimele trei ediţii de campionat, echipa nu a prins podiumul, însă a reuşit la mustaţă calificarea în Europa. La finalul unui sezon în care pe banca “roş-albaştrilor” au stat nu mai puţin de 7 tehnicieni, echipa din Ghencea a reuşit să îşi adjudece după cinci ani un nou trofeu: Cupa României, învingând-o în finală pe Dinamo cu 2-1.
51 de trofee a cîştigat Steaua în cei 64 de ani de existenţă
7 iunie 1947 – 7 iunie 2011
La mulţi ani,Steaua !
A fost odată cel mai frumos vis,
O seară magică în care am fost stăpâni în Paradis
Azi,tot un 7 mai,dar foarte trist.
Cândva eram stăpâni în Univers,
Azi e doar o Stea ce din strălucire şi-a mai şters…
Cândva lângă noi era un Sfinx,
Azi locu-i ocupat de un microb,
Iar tot ce-a fost frumos odată acum s-a stins.
A fost cândva un Templu plin de zei,
Azi nu mai este sacru,e pângărit de cei
Care otrăvesc ce pentru noi odata era sfânt,
Era cel mai nebun drog de pe pământ.
Dar noi,nebuni îndrăgostiţi de-a lui savoare,
Am hotărât că nimic nu-l va călca-n picioare
Şi vom merge până dincolo de moarte
Ca să reînviem magia din acea frumoasă noapte,
Acea noapte în care timpul parcă s-a oprit
Şi am simţit cu toţii că suntem de neclintit.
———————-
© Robert- 2011
Vă mulţumim pentru importanţa acordată de când v-aţi născut.Apreciem faptul că vă bucuraţi când ne bateţi de parcă aţi bătut Real Madrid.Ca să vă arăt că Universul vostru înseamnă Steaua vă scriu cu drag următoarele:
Aveţi mentalitatea lu` Borcică,
Cel care sparge televizoare când Steaua câştigă.
Vă bucuraţi o dată pe an,vă dă Borcică nişte bani ?
Vă bucuraţi cand ne bateţi,vă bucuraţi stupid
Vă bucuraţi de parca aţi bătut Real Madrid
Vă mulţumim pentru că ne daţi importanţă
Din păcate echipa ce-o susţineţi rămâne tot o zdreanţă.
Născuţi in umbra Stelei,voi mereu vă ofticaţi
Să faceţi tot ce-am făcut noi la infinit visaţi
De ani de zile v-antrenaţi sporit
S-ajungeti în competiţia-n care
Noi ne-am plictisit.
© Robert – 2010
Prima etapa a noului sezon,Liga a II-a.
Sâmbătă,28 august,ora 11:00,Stadionul Municipal Sibiu
Acesta este programul Vointei in acest tur de campionat.
Etapa I – 28 august : Voinţa Sibiu – CS Mioveni
Etapa a II-a – 4 Septembrie : FC Bihor – Voinţa Sibiu
Etapa a III-a – 11 septembrie : Voinţa Sibiu – CSM Râmnicu Vâlcea
Etapa a IV-a – 18 septembrie : Minerul Lupeni – Voinţa Sibiu
Etapa a V-a – 25 septembrie : Voinţa Sibiu – FC Silvania Şimleu Silvaniei
Etapa a VI-a – 2 Octombrie : Unirea Alba Iulia – Voinţa Sibiu
Etapa a VII-a – 9 octombrie : Voinţa Sibiu – UTA Arad
Etapa a VIII-a – 16 octombrie : FC Argeş – Voinţa Sibiu
Etapa a IX-a – 23 octombrie : Voinţa Sibiu – Alro Slatina
Etapa a X-a – 30 octombrie : Internaţional Curtea de Argeş – Voinţa Sibiu
Etapa a XI-a – 6 noiembrie : Voinţa Sibiu – Petrolul Ploieşti
Etapa a XII-a – 13 noiembrie : Gaz Metan CFR Craiova – Voinţa Sibiu
Etapa a XIII-a – 20 noiembrie : Voinţa Sibiu – Arieşul Turda
Etapa a XIV-a – 27 noiembrie : Voinţa Sibiu – FC Baia Mare
Etapa a XV-a – 4 Decembrie : ACU Arad – Voinţa Sibiu
“Degeaba vezi meciu` la TV dacă nu eşti prezent în tribune să iţi încurajezi echipa.”
Cu alte cuvinte,dacă nu eşti pe stadion,eşti suporter “de sticlă” sau “de tastatură”,ori cel puţin aşa consideră unii.
Păi.. n-am cum să merg singur la Bucureşti,de capu` meu,aşa.
Să-ţi zic ce e în stare să facă “un suporter de tastatură”…
Bă`,unu de ocazie n-ar fi plâns ca turbatu` dupa semifinala cu Boro şi n-ar fi avut nevoie de o săptămână întreagă pentru recuperare.Ori n-ar fi fost drogat cu supradoză de fericire după meciuri gen Valencia,Betis,Di..n..am..o Kiev sau Standard.
Sau n-ar fi fost implicat in faze de genu` ” la ăsta dacă-i pui 1000 € pe masă lângă un fular cu Steaua preferă fularu` şi dă foc banilor.”
Dacă n-am ajuns acolo fiindcă pur şi simplu nu depinde doar de mine,asta nu înseamnă că n-am stat cu sufletu` alaturi de ei. Clar ?!
….ar trebui să încerce măcar să înţeleagă.
De ce un suporter face atâtea pentru clubul iubit ? Cât de departe merge pasiunea ? Ce e defapt un suporter ?
—-
Articolul de faţă nu-mi aparţine,dar mi se pare foarte bun. E preluat de aici .
—
Suporterul nu este huliganul derbedeu pus pe scandal si infractiuni.
Suporterul este acel membru al societatii, consumator de sport (fotbal, de cele mai multe ori), care face multe sacrificii pentru a-si sustine echipa.
In orice zi de meci, fie ea luni, marti, duminica, Craciun sau ziua mamei, suporterul isi lasa familia, isi lasa nevasta, copilul sau chiar mama bolnava. El isi cheltuie banii, pleaca de la examen sau de la cel mai important curs; pleaca de la serviciu ori se cearta cu seful doar pentru ca e acea zi din saptamana in care simte viata altfel. Acea zi din saptamana nu intarzie niciodata, vine…, e acolo mereu pentru el si nu e niciodata la fel.
De ce face suporterul aceste sacrificii (si poate multe altele)?…
Fie din dragoste pentru culorile si emblema clubului sau preferat, fie din cauza atasamentului fata de echipa favorita, fie chiar din cauza faptului ca atmosfera de pe stadion e cel mai placut si mai putin nociv drog.
Din pacate insa ,,a fi suporter’’ a devenit o moda si multi se inroleaza doar din aceasta cauza ,,nobila’’. Unii considera acest lucru ca fiind ceva cool, iar a nu adera la fenomen poate fi ceva miselesc.
Indiferent de motiv, adevaratii suporteri se stiu. Sunt cei care nu au nevoie sa vorbeasca. Ei traiesc prin fapte. Ei fac spectacolul din tribune, chiar daca pe teren e sau nu spectacol. Ei muncesc la aranjarea cartoanelor sau la vopsitul panzelor interminabile. Ei pierd zile si nopti pentru a-si sustine echipa in celalalt capat al tarii sau chiar peste hotare. Ei transforma cantecele de la radio in cantece pentru sustinere a echipei. Ei dau culoare sportului prin steagurile si fularele lor, prin tortele interzise dar inofensive si frumos colorate (care rare ori au produs vatamari usoare).
Si ce-si doreste acest suporter care isi sustine echipa pe ploaie, pe ger, pe canicula sau pe orice vreme?
Bineinteles: Victoria!
Si daca n-o primeste?
Inapoi acasa si saptamana urmatoare o ia de la capat. Pentru el dragostea nu moare la prima infrangere, nu moare nici la a 19-ea si nu moare nici in ultima liga. Chiar si atunci cand echipa se desfiinteaza el continua s-o iubeasca. Isi strange semenii si face tot posibilul sa o readuca la viata.
El nu tolereaza insa la nesfarsit indolenta din teren. Dezamagirea si bataia de joc din partea celui incurajat este, pe buna dreptate, contestata atunci cand se iveste ocazia. Unul ofera mult si astepta… nu foarte mult, iar celalalt traieste de pe urma lui si nu ofera nici macar respect?
Suporterul nu e mercenar. Iubirea lui neconditionata nu-si schimba culoarea pentru contracte colosale asa cum o fac in ultima vreme cei care ,,isi dau viata pe teren’’.
Dupa caz, protestul din partea suporterului poate recurge chiar la violenta, iar asta datorita faptului ca se simte singurul in stare sa ia masuri, si nu sa stea cu mainile in san precum cei care permit aceasta ipocrizie.
Acest suporter nu doreste sa-si pateze sentimentele adevarate si puternice cu mizeria care s-a format de-a lungul timpului in sport. El vrea sa fie lasat sa se manisfeste, sa creeze spectacolul asa cum stie el, sa se exprime liber si sa fie supus doar lui insusi. Nu vrea sa fie ingradit, limitat sau constrans de nici un factor dinauntrul sau din afara fenomenului. El isi cunoaste drepturile si nu vrea sa devina victima abuzurilor si exceselor de zel.
Chiar daca este vulcanic sau mai temparat, revolutinoar sau elitist, suporterul nu se lasa calcat in picioare doar pentru ca manifestarile lui deranjeaza anumite personalitati educate de la loja. El lupta de fiecare data cand este nevoie, chiar si in afara stadionului. Lupta impotriva nedreptatii si mocirlei in care este atras inevitabil, fara voia lui.
Este acuzat tot timpul pentru ca provoaca incidente si creeaza haos atunci cand se intalneste cu alt suporter care-i impartareste sentimentele, dar nu si emblema din piept. Poate intr-adevar, ar trebui sa accepte sa-i fie calcat teritoriul, sa-l intampine pe celalalt cu aplauze si flori. Ar fi frumos, dar este utopic.
De ce?
Din cauza realitatii.
Faptul ca i s-au interzis incidentele, pentru el este un motiv in plus, o noua provocare pentru a-si pregati ofensiva.
Cine i-a interzis lui sa nu mai faca parte din conflictele din lumea sportului?
Conducatorii si organizatorii competitiilor?
Si ce exemplu dau ei?
Ce exemplu dau conducatorii tarilor in care se desfasoara respectivul sport?
Ce exemplu dau conducatorii lumii?
Stanga se bata si se injura cu dreapta, si asta in public si sub ochii lumii. Stanga se aliaza cu dreapta sa-l atace partea centrala deoarece nu e nici stanga, nici dreapta… si o iau de la capat.
Acesti conducatori educati si civilizati vor sa impuna educatie si civilizatie?
Da… dar nu pot din cauza derbedeilor de pe stadioane. Suporterii sunt vinovatii. In curand or sa se organizeze proteste de genul ,,vrem suporteri… straini!’’.
Si iata deci pe scurt, pentru cine inca nu a inteles, ce inseamna sa fii suporter. Iar cei care tot nu inteleg si continua sa vada doar partea satanica din acesti huligani nenorociti, sa se ridice din fotoliu, sa pastreze punga de seminte pentru filmul de actiune si sa ia parte la spectacolul de pe stadion.
Iar pentru cei care sunt alaturi de echipa favorita si abia stiu cum arata pe ecranul televizorului… Cinste voua !!!
Comentarii