In camera goală,rasună nota muzicală
Pe care fata o scoate din magicul pian
Exact precum zeul olimpian
Ce-ncearcă sa binedispună bietul pământean.
Fiecare atingere de clapă e ca o mângâiere
Adusă sufletului ei,care parcă îi piere
Şi dragostea de pian e singurul ei antidot
La zilele care se scurg fără buton de stop.
Fiecare moment pe care il gaseste
Il transforma-n muzică
Atinge clapă după clapă,nu se mai opreşte,
În clipa aia parcă nici Pământul nu se mai roteşte.
—————————————————-
© Robert – 2011
Comentarii